PESCAR DE OM

Deschidem radio-uri, inaugurăm canale TV… facem conferințe, întâlniri… și totuși, care e rezultatul?pescar

Se spune că era un grup de oameni care îşi ziceau “pescari”. Şi iată, în apele din regiunea lor era mult peşte. De fapt, toată regiunea era plină de râuri şi lacuri pline cu peşti. Şi peştii erau flămânzi.

Săptămână după săptămână, lună de lună, an după an, cei ce se numeau “pescari”, se întâlneau în şedinţe, discutând despre chemarea lor de a fi pescari, despre abundenţa de peşti din jurul lor şi despre cum ar putea şi ar trebui să meargă la pescuit. În fiecare an, cu mare atenţie, căutau definiţia noţiunii de a pescui, apărau ocupaţia de pescar, şi reafirmau că menirea principală a pescarului este de a… pescui.

În permanenţă căutau metode noi şi mai bune de a pescui, şi găseau formulări superioare pentru definirea pescuitului. Mai departe, ei spuneau că “industria pescuitului se bazează pe… pescuit după cum focul există atunci când arde!” Ce mult le plăceau lozinci ca de exemplu “Pescuitul este datoria fiecărui pescar”! Ei anunţau şedinţe speciale cu tema “Campania de pescuit” sau “Luna pescuitului”! De asemenea, organizau conferinţe naţionale şi mondiale ca să discute despre pescuit, să promoveze pescuitul, şi să popularizeze echipamentul nou de pescuit, noi metode şi chiar noi “momeli” pentru peşti.

Aceşti pescari au construit clădiri impunătoare cu firma “Sediul general al pescarilor”. Şi cu toate că apelul tuturor era ca orice pescar să pescuiască, un singur lucru nu făceau aceşti oameni: nu pescuiau.

Pe lângă întâlnirile lor frecvente, au ales un comitet care să trimită pescari în alte locuri unde este mult peşte. Comitetul a angajat personalul şi a numit şi alte comitete, întrunindu-se mereu ca să cerceteze definiţia pescuitului, să apere peştii şi să hotărască ce râuri sau lacuri să mai studieze. Dar ceea ce nu făceau aceste comitete şi acel personal: nu pescuiau!

Centre mari şi costisitoare au fost inaugurate pentru scopul principal şi prioritar de a-i învăţa pe pescari să pescuiască. Ani la rând s-au predat cursuri despre nevoia de a pescui, despre natura şi felurile de peşti, unde se găsesc peştii, despre psihologia peştilor, şi despre cum să te apropii de peşti ca să-i hrăneşti. Problema este că profesorii doar predau despre pescuit, nu pescuiau. Absolvenţilor li s-au dat legitimaţii de pescuit şi au fost trimeşi pe ape îndepărtate pline cu peşti.

Mulţi care au simţit chemarea de a pescui au răspuns pozitiv. Au fost împuterniciţi şi trimeşi. Dar, ca şi pescarii de acasă, nu au pescuit niciodată. Ca şi pescarii de acasă, se îndeletniceau cu tot felul de alte ocupaţii. Au clădit hidrocentrale pentru a pompa apă la peşti, au folosit echipament industrial pentru a săpa noi canale de apă pentru peşti, au descoperit tot felul de instrumente sofisticate pentru a călători şi detecta peştii şi crescătoriile de peşti. Unii au declarat deschis că ei au chemarea de a furniza echipament şi instrumente de pescuit. Alţii s-au simţit chemaţi să se facă la fel ca peştii pentru ca peştii să nu-şi dea seama că sunt pescuiţi. Alţii au crezut că este suficient să fie buni vecini cu peştii şi să fie iubitori şi amabili cu ei.

În urma unei conferinţe impresionante cu tema “Necesitatea de a pescui” unul chiar s-a dus la pescuit. În ziua următoare el a raportat că a prins doi peşti. El a fost onorat pentru excepţionala pescuire şi a fost programat să viziteze cât mai multe conferinţe unde să povestească reuşita lui. Aşa că nu s-a mai ocupat cu pescuitul, pentru că a trebuit să meargă şi să-şi povestească experienţa lui celorlalţi pescari. Bineînţeles că a fost imediat aşezat în Comitetul general al pescarilor ca o persoană cu experienţă considerabilă.

În altă ordine de idei, este adevărat că mulţi dintre pescari au întâmpinat şi greutăţi. Unii, locuind pe marginea apei, au trebuit să îndure în fiecare zi mirosul greu al peştilor morţi. Au suportat şi multe insulte, fiind ridiculizaţi că deşi îşi zic pescari ei nu pescuiesc. Cu durere se gândeau şi la cei care nu participă la întrunirile lor unde învăţau despre pescuit. Doar, nu îl urmau ei pe Învăţătorul care le-a zis: “Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni?”

Imaginaţi-vă cât de răniţi au fost într-o zi când cineva i-a confruntat şi le-a spus că indiferent cât de mult se pretind ei pescari, cei ce nu pescuiesc nu sunt pescari! Şi totuşi afirmaţia aceasta vă sună corect nu-i aşa?

Poate cineva să fie pescar dacă an după an, el nu prinde nici măcar un peşte?

Poţi spune că Îl urmezi pe Hristos dacă nu pescuieşti?

via: Cristian Ionescu
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri, INTERESANTE și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s